"8. Minerale grele
Termenul "minerale grele" este convenţional şi se referă, de obicei, la constituenţii accesorii şi depozitelor terigene a căror greutate este mai mare de 2,9 (valoare pentru greutatea specifică a bromoformului). În diferite depozite - roci detritice coerente (gresii, conglomerate), nisipuri, aluviuni recente sau soluri - mineralele grele formează asociaţii caracteristice, care permit, aproape întotdeauna, stabilirea unor arii sursă. Apare astfel trăsătura lor importantă, aceea de minerale de corelaţie. O anumită asociaţie de metale grele (procentul combinat de zircon - turmelină - rutil) poate constitui, în lipsa feldspaţilor, un indice de maturitate al gresiilor care o conţin.
Determinarea conţinutului de minerale grele dintr-un depozit anumit sau o succesiune de depozite, permite stabilirea de zone mineralogice comparabile ca importanţă cu zonele fosilifere din acestea.
...
I. Prelucrarea probelor
În vederea depistării mineralelor grele, probele recoltate, roci coerente (gresii, conglomerate, argile, etc.) sau mobile (nisipuri vechi, aluviuni recente sau soluri), sunt supuse unor tratamente speciale care să permită în final obţinerea concentratelor. Aceste tratamente sunt: dezagregarea, spălarea şi sitarea.
A.- Dezagregarea
Se aplică rocilor coerente diferenţial, în funcţie de natura acestora şi cimentul sau matricea care leagă particolele constituente.
Rocile argiloase sau sedimentale fin granulate pot fi uneori dezagregate prin menţinerea în apă, timp îndelungat.
Gresiile, conglomeratele, calcarele, etc., pentru a fi dezagregate în elementele componente sunt supuse îngheţului şi dezgheţului repetat sau tratamentului cu acizi.
...
II. Separarea mineralelor şi obţinerea concentratelor
Tehnica separării urmăreşte obţinerea unui mineral sau a unei asociaţii de minerale, plecând de la cunoaşterea şi folosirea anumitor proprietăţi fizice ale acestora. (...) Metodele de separare cel mai des folosite sunt:
A. Separarea cu lichide grele
B. Separarea magnetică
A.- Separarea cu lichide grele
PRINCIPIU: Metoda are la bază proprietatea mineralelor de a flota sau decanta în lichide cu greutate specifică mai mare şi respectiv, mai mică decât a lor.(...)
B.- Separarea magnetică
Metoda constă în separarea mineralelor introduse într-un câmp magnetic pe baza susceptibilităţii lor magnetice.(...)
Metoda de separare magnetică foloseşte magnetul natural şi electromagnetul.
a) Separarea cu magnetul natural serveşte la separarea granulelor feromagnetice şi în special a magnetitului. Operaţiunea se realizează cu magnetul, în baie magnetică sau cu magneţi de construcţie specială.
b) Separarea electromagnetică serveşte la separarea granulelor paramagnetice de cele diamagnetice, prin introducerea acestora în câmpul unui electromagnet.
Puterea de atracţie a acestuia depinde de intensitatea curentului care se aplică, de distanţa dintre polii electromagnetului şi de distanţa granulelor faţă de poli.(...)
III. Studiul concentratelor de minerale grele
Concentratele de minerale grele obţinute prin separarea densimetrică, magnetică etc., sunt supuse unui studiu detailat în vederea identificării speciilor minerale care le alcătuiesc.
Granulele pot fi studiate - libere - aşa cum au fost obţinute prin separările respective sau - fixate - de obicei, în balsam de Canada.(...)
Granulele libere pot fi supuse în continuare la un examen al refrigerenţei şi la analiza prin fluorescenţă în U.V.
Granulele fixate sunt supuse unui examen optic care să le stabilească proprietăţile în lumină naturală, în lumină polarizată şi în lumină convergentă în vederea diagnosticării exacte a fiecărui mineral din asociaţia respectivă.(...)
C) Analiza prin fluorescenţă
Metoda se bazează pe proprietatea mineralelor de a deveni luminiscente prin iradiere cu raze ultraviolete, raze X sau raze catodice.
Supuse iradierii, anumite minerale - în funcţie de compoziţia şi structura lor, se colorează caracteristic. Alte minerale - aparent neluminoase - pot căpăta această proprietate după un tratament prealabil cu reactivi chimici.
Dintre cele trei posibilităţi de iradiere - analiza mineralelor expuse rezelor ultraviolete - necesită aparatura cea mai simplă - o lampă de cuarţ cu vapori de mercur şi se desfăşoară într-o cameră întunecoasă. Examenul se poate efectua direct pe eşantion, pe secţiuni subţiri sau pe granule minerale (în acest caz, pe o lamă de sticlă neagră se aşterne un strat subţire de granule).
În acest ultim caz, granulele se aştern într-un strat subţire, pe o lamă de sticlă de culoare închisă, se expun fascicolului de raze ultraviolete, se urmăreşte efectul şi se aleg grupe de granule care "se colorează" identic; ele se vor determina în continuare.
Metoda este complementară şi limitată pentru că un acelaşi mineral, uneori poate fi fluorescent şi alteori nu. Nu se aplică granulelor de dimensiuni mici."
(Universitatea din Bucureşti, Asist. N. Anastasiu - Petrografia rocilor sedimentare, Bucureşti 1974)
